5.1 generalităţi
Iată-ne ajunse la ceea ce
mie-mi place să numesc vârsta de aur a copilului. Bebe a făcut un an şi nici nu
ştii cum a zburat vremea. A-nvăţat să meargă cât de cât, comunică binişor -
deocamdată
doar onomatopeic sau nonverbal, dar e bine şi aşa, şi-ţi îmbogăţeşte viaţa într-un mod unic. Faţă de perioada anterioară sunt însă şi nişte schimbări frapante în evoluţia sa. Asişti la o adevărată revoluţie în folosirea resurselor de energie. De fapt sunt doi paşi, dar succesiunea lor e atât de rapidă încât, dacă lipseşti o săptămână din ţară, sigur o ratezi.
doar onomatopeic sau nonverbal, dar e bine şi aşa, şi-ţi îmbogăţeşte viaţa într-un mod unic. Faţă de perioada anterioară sunt însă şi nişte schimbări frapante în evoluţia sa. Asişti la o adevărată revoluţie în folosirea resurselor de energie. De fapt sunt doi paşi, dar succesiunea lor e atât de rapidă încât, dacă lipseşti o săptămână din ţară, sigur o ratezi.
Mai întâi, copilul îşi măreşte
simţitor viteza mersului de-a buşilea şi, aproape simultan cu asta, apare
dorinţa de a trece la deplasarea bipedă, care nu poate fi înfrânată decât cu
ajutorul calmantelor. Eu ţin minte că am recurs la aşa ceva după o serie de
căzături cu efecte dramatice asupra feţişoarei şi mânuţelor sale. Am căutat atunci
ajutor la medici, dar m-au refuzat. Băgau aceeaşi placă: să stau liniştită, că cică
aşa-s copiii. Wrong answer! Am luat
problema în mâinile mele şi, de câte ori o aduceam la noi, o domoleam cu nişte calmante
slabe, prescrise de un prieten anestezist, măcar până i se vindecau buzele. Se
mira şi bona de cât de liniştită era neastâmpărata mea mică, de obicei vioaie
ca un spiriduş...
Tot acum apare la copii şi
o preocupare intensă spre distrugere. Veţi vedea că toate obiectele pe care le apucă
au ca următoare destinaţie coşul de gunoi. Totuşi, e o activitate benefică. Pe
de o parte învaţă ceva din asta, iar pentru noi este un indicator fidel al
stării lor de sănătate. În mod normal, când un copil de această vârstă e liniştit
fără să-l fi tranchilizat în prealabil, ori e bolnav, ori doarme. Dacă e
sănătos şi treaz, sigur strică ceva, dar are grijă s-o facă fără zgomot.
Schimbarea meniurilor,
îmbogăţirea acestora, mai exact, este un alt subiect specific vârstei, dar nu prea
am ce să vă spun pe tema asta. Se întâmplă cu certitudine, dar amănuntele le ştiu
bona şi nutriţionistul. Eu nu m-am amestecat, am fi lungit prea mult lanţul
comunicaţional şi ar fi apărut distorsiunile. La fel de repede aş trece şi
peste amănuntele de ordin medical. Vă spun doar că bolile grave îi lovesc mult mai
rar. Întâi că au o imunitate mai ridicată, iar restul îl facem noi cu ajutorul
vaccinurilor, care ne ajută să-i ferim de numeroase contaminări. Or, asta
înseamnă enorm pentru sufletul unei mame.
Fie vorba între noi, în
primele luni de viaţă mă înspăimânta cumplit orice boală de-a fetei. Cred că am
avut de o mie de ori acelaşi coşmar: mulţi medici în jurul pătuţului, feţe
preocupate, fetiţa se zbătea între viaţă şi moarte. Ei ridicau neputuncioşi din
umeri şi plecau pe rând, ea se stingea în braţele mele după o suferinţă cruntă.
Mă vedeam apoi la înmormântare, înconjurată de trandafiri albi şi îmbrăcată
toată-n negru, cu pălărie cu voaletă. Doar mănuşile le aveam de mireasă, nu
ştiu de ce. Horror erau visurile alea, deşi îmi stătea atât de bine în negru. Culoarea
asta parcă a fost inventată special pentru mine... În sfârşit, după ce-a
împlinit fata un an n-am mai avut asemenea probleme, coşmarurile funebre au
dispărut.