0. preambul

(compendiu pentru viitoarele mămici cu MBA)

Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul...

Dumnezeu (Geneza, 28)

Dragă cititoare / viitoare mămică, felicitări pentru bebele pe care te-ai gândit că n-ar fi rău
dacă l-ai aduce pe lume într-unul din următorii ani!
Mai ai de tras un pic (rămâi gravidă & naşti & te măriţi / rămâi gravidă & te măriți & naşti / te măriţi & rămâi gravidă & naşti / alte combinaţii, de la caz la caz) şi familia ta se va întregi cu un membru nou-nouţ, care - vei vedea - va deveni şi cel mai important.

Încă de pe acum, când e abia în stadiul de proiect, bănuieşti probabil că un bebeluş la casa omului înseamnă, printre altele, extrem de multe bucurii. Fiind la rândul meu mămică şi având experienţă în domeniu, îmi propun prin acest ghid să devoalez ce se ascunde în spatele expresiei "printre altele". Să nu zici că n-ai știut. Vei descoperi în paginile următoare un pic de teorie și foarte multă practică. Teoria e bună, știm acest lucru, însă am considerat că vă pot deschide ochii mai eficient povestindu-vă pur și simplu ce am trăit eu, cum am gândit și reacționat în fața fiecărei provocări.

0.0. preambul # 1

            Cut the crap, get to the point!, vorba CEO-ului meu. Sacrific amabilităţile introductive de dragul eficienţei şi trec direct la subiect, căci atunci când e vorba de valori inestimabile, precum copiii noştri, nu-i timp de pierdut. Ca să ne fie mai uşor, la-nceput te întreb cine eşti. Adică, dac-ai învăţat să găteşti după lucrarea mea "Mic tratat de management culinar - Trucuri casnice pentru gospodine mici şi mijlocii", ne cunoaștem deja. Eu bănuiesc cam pe unde ai ajuns cu personal development, iar tu ai văzut deja de ce sunt eu în stare, ce lucruri am realizat în viaţă şi cu ce sacrificii, ce ambiţii m-au mobilizat şi ce preţ am plătit pentru atingerea obiectivelor. În acest caz îţi recomand să sari peste această prezentare şi să mergi direct la "0.1. preambul # 2". Dacă nu ne cunoaştem, îţi sunt datoare cu un CV scurt, cu ajutorul căruia să mă descifrezi, să-ţi dai seama din ce aluat sunt făcută. Îţi voi spune câteva lucruri despre mine ca să ştii cine-ţi oferă sfaturile cuprinse în acest compendiu, să le-nţelegi valoarea aplicată, să mă poţi percepe ca pe o prietenă un pic mai trecută prin viaţă, care-ţi încredinţează din experienţa ei.

            Ca şi tine, sunt absolventă de studii superioare în România, dar am vrut mai mult de atât, aşa că am muncit pe brânci şi am obţinut un Executive MBA la Paris, un must have într-o carieră de succes. Nu-mi datorez reuşita norocului ori unei serii de conjuncturi fericite, cum e cazul multora din lumea noastră. Eu am pus osul la treabă, m-am implicat şi, oricât de mari au fost obstacolele, am făcut pe dracu-n patru ca să le trec. Doar bunul Dumnezeu ştie cât de greu mi-a fost şi câte am făcut ca să reuşesc, dar ambiţia şi încrederea în forţele proprii m-au ajutat să trec peste clipele dificile, să strâng din dinţi, să merg mai departe şi să-mi ating absolut toate target-urile. Probabil că asta ne şi uneşte: suntem născute să învingem.

            Ca şi tine, probabil, lucrez într-o multinaţională şi - o spun fără falsă modestie - eu chiar am ajuns sus de tot: conduc filiala regională cu operaţiuni în Romania şi alte câteva ţări sud-est europene, ca să nu spun că lucrăm deja la o regrupare administrativă şi cât de curând voi primi pe mână încă două ţări (pe recesiunea asta mă recomandă calificativele excelente obţinute la examenele de managementul crizei). Nu-ţi ascund că-n perspectiva următorilor ani voi pune mâna pe puterea supremă în corporaţie: CEO! Şi eu ştiu ce visez, nu-s vreo fraieră, să mă ia valul cu prostii irealizabile...

            Munca la birou este viaţa mea. Tot ce am mai bun în mine acolo dau, toate obiectivele pe care şi le stabileşte firma devin instantaneu obiectivele mele personale (câteodată şi invers, îți imaginezi că am o influenţă considerabilă) şi nu există lucru pe care să nu-l fac pentru a le atinge. Subordonaţii spun despre mine că-s robotul corporatist perfect (îţi dai seama, am şi eu antenele mele, ştiu tot ce mişcă la birou), că-i distrug cu munca peste program şi în week-end, că pun targeturile companiei mai presus de sănătatea lor şi-s obsedată de succes. Nu-i contrazic. Dimpotrivă, mă bucur să-mi aud astfel de vorbe şi sunt sigură că faci la fel. Până la urmă, asta ne şi legitimează în poziţia de şefe la multinaţionalele noastre. Ce-ar vrea omuleţii, să-i ţinem în braţe, să le fim lideri sindicali?

            Ca şi tine, probabil, la un moment dat în viaţă am simţit că a venit timpul să-mi împlinesc visul matrimonial. În urma unui training istovitor în bucătărie (descris pe larg în „Mic tratat de management culinar”), training presărat cu eşecuri culinare horror, unele materializate în traume sufleteşti devastatoare (din cauza ciorbelor nereuşite am pierdut trei dintre cei mai buni bărbaţi din viaţa mea), am reuşit să devin o gospodină mare. Pardon, o Gospodină Mare. Din acel moment am îmblânzit şi bestia: bărbaţii care consumau preparate gătite de mine au continuat să se deplaseze singuri, pe picioarele lor, n-au mai ajuns pe perfuzii la ATI. Next level, au început să roiască peţitorii cu gânduri serioase, nu doar cei mânaţi de pofte trupeşti (bune, nu zic nu, dar ineficiente în atingerea obiectivului matrimonial). Penultimul pas, am reuşit să spun da DA unui avocat de succes. Cam bătrân pentru gustul meu, e drept, dar în anumite condiţii chiar nu te mai uiţi la ani. Şi, oricum, aşa-şi proiectează o femeie inteligentă viitorul sigur al urmaşilor: să fie şi tatăl puternic, bazat, relaţionat, nu doar ea... Deci, am pus rochia de mireasă, am verighetă, that's the point!

            Dacă până aici destinele noastre pot fi oarecum asemănătoare, e cazul să punctăm o diferenţă notabilă: eu am deja şi un copil senzaţional. Ceea ce tu probabil îţi doreşti cu ardoare eu am realizat deja. Am atins culmea feminităţii şi am dat naştere unei minuni de bebe, care mi-a împlinit viaţa. E victoria finală în ascensiunea socială, punctul culminant al destinului de winner, e împlinirea acelei aspiraţii secrete pe care am construit-o mental încă din copilărie, când ascultam vrăjită poveştile cu prinţese & prinţi şi doar intuiam urmările pozitive.

            Fac aici o paranteză și-ți dau nişte detalii fizice despre mine. Asta, ca să spulberăm definitiv mitul exploziei carnale postnatale, care știu că le stresează pe multe dintre omoloagele mele de la alte multinaționale. Le văd îngrozite că-şi vor jertfi pe altarul maternităţii componenta estetică a eului şi tot ce derivă din aceasta, dar nu-i chiar aşa. Să ne fie clar de la-nceput: naşterea le afectează fizic doar pe fraiere. În cazul nostru, corpul o ia razna în limitele în care-i permitem. Eu, înainte, eram posesoarea unei serii câştigătoare 93-59-89, măsuri perfecte pentru o femeie de 1,78. Evenimentul mi-a adăugat nu mai mult de 3-4 cm la fiecare cotă şi vreo 4 kg, deci sunt chiar bine. O veritabilă MILF, cum îmi spun prietenii foarte apropiaţi (pentru francofone, asta înseamnă Mom I'd Like to F**k).

            Să continuu cu prezentarea mea. Sau, mă rog, a noastră, că doar suntem plămădite din același aluat, evoluăm pe aproximativ aceleași coordonate. Deci, ca și tine, probabil, îmi place să ţin absolut totul sub control: viaţa mea, destinele celorlalţi, gândurile apropiaţilor, acţiunile lor, relaţii, cariere, tot. Unicul factor care evoluează de capul lui în preajma mea este cel meteo. Deci, mă programez pentru succes şi, pentru că mă pricep, îi ghidonez şi pe ceilalţi. Evident, dacă o merită. De aceea m-am şi apucat de scris: cunosc reţeta succesului (o dovedeşte din plin viaţa mea), te simt aproape de sufletul meu şi vreau să te ajut.

Să nu crezi că mă dau mai deşteaptă ca tine. Nu! Sunt convinsă că ai reuşi oricum. Te recunosc drept egală, la fel de bine pregătită ca mine să înfrunţi vitregiile vieţii. Totuşi, o mână de ajutor nu-ţi strică, n-o poţi nega. Mai ales că, probabil o bănuieşti deja, nu-i chiar uşor să te descurci cu un copil. Deci, experienţa de mămică de succes mă recomandă. Nu sunt mai bună ca tine, dar am ajuns mai devreme aici, am suferit, m-am zbătut, am căutat soluţii şi m-am descurcat, am ieşit din toate încercările cu faţa curată. Şi e o chestiune de professional courtesy, să-i zicem: mă simt datoare să-ţi uşurez drumul. Iată-mă, aşadar, scriind acest ghid în care descifrez enigma "bebe" pentru tine, omoloaga mea şi viitoare mamă. (Gândeşte-te că începând de azi ai avea un şef imprevizibil, instabil fizic şi labil emoţional, lipsit de viziune, cu targeturi haotice, speciale şi stringente, care convoacă şedinţe-fulger doar atunci când eşti pe budă, sub duș, în pragul unui binemeritat orgasm ori în pauza de cafea şi care ar fi, peste toate acestea, și cam autist. Nu crezi că ţi-ar fi de folos un ghid de conduită oferit în şoaptă de o angajată mai experimentată a companiei? Vezi, aşa ziceam şi eu.)

0.1. preambul # 2 – for all my she-fans

            Bonjur, tu! Mă bucur să te văd din nou în decorul casnic. Ce mai faci? Cum ţi-a ieşit ultima tocăniţă? Iarăşi tastes like shit? Nu-i nimic, procedează cum te-am învăţat: săreaz-o bine, condimenteaz-o la greu, pune orice aromă tare până nu i se mai simte gustul şi-ai rezolvat-o. Iar jumătate poţi chiar s-o diluezi cu apă şi-ţi iese şi-un felul unu fără efort. Simplu ca bună ziua, doar ţi-am zis!

            By the way, nu te-apuca să-mi mulţumeşti acum pentru că te-am şcolit în ale bucătăriei, că n-avem timp de d-astea. Oricum, a fost plăcerea mea să contribui cu modesta lucrare "Mic tratat de management culinar - Trucuri casnice pentru gospodine mici şi mijlocii" (http://mafteiu1.blogspot.ro/) la ascensiunea ta, să te propulsez în poziţia pe care o deţii acum: expertă în bucătărie, deci cu starea civilă în curs de sau de-a dreptul definitivată. Sper din tot sufletul că sfaturile mele ţi-au prins bine, c-ai avut o tranziţie uşoară şi-ai reuşit să eviţi traumele sufleteşti care mi-au marcat mie evoluţia. Eşti mai înţeleaptă acum, mai trecută prin viaţă, gata pentru the big step.

            Vei vedea că în anii care-au trecut de la ultima noastră întâlnire şi eu m-am schimbat. Nu mai sunt fata naivă, care ungea cu voioşie felia de pâine cu unt pe ambele feţe, neştiind apoi cum s-o pună pe masă. S-au întâmplat multe şi-n viaţa mea, am evoluat enorm. A fost nunta, am născut, am crescut un copil şi chestia asta m-a ajutat să mă desăvârşesc în toate planurile. Plus că greutăţile m-au întărit, mi-au ucis şi ultimul strop de candoare. Zbaterea asta continuă între valurile vieţii m-a obosit, recunosc, dar am descoperit noi adevăruri fundamentale, am explorat profunzimi nebănuite ale fericirii şi am realizat că în sufletul nostru e loc şi pentru lucruri mai importante ca jobul sau bărbaţii. Plus, poate cel mai important lucru, sunt mai conştientă ca oricând de valoarea mea. Acum ştiu exact ce merit, ceea ce-ţi urez şi ţie!

            Uite ce m-am gândit să fac în această lucrare: voi întoarce pe toate feţele o problemă infinit mai complexă ca arta culinară. Pentru că lucrurile stau în felul următor: tic-tacul biologic ţi-a stabilit deja și ție (sau urmeaza s-o facă foarte curând) un obiectiv nobil, să aduci pe lume un bebe, aşa că vei trăi şi tu miracolul naşterii. Îţi vei urma menirea primordială şi vei scoate din pântece un îngeraş nou-nouţ, mic şi frumos, care-ţi va împlini viaţa. După nouă luni de aşteptare înfrigurată a minunii, perioadă presărată de greţuri, depresii în faţa oglinzii, insomnii crunte, o degradare fizică alarmantă (reversibilă, din fericire), fricţiuni cu partenerul nesimţit şi expulzarea propriu-zisă (ori cezariana, după caz), te vei considera o adevărată învingătoare. Vei crede că ce-a fost mai greu a trecut, că perioada care urmează va fi cu adevărat cea mai fericită ever din viaţa ta. Nu te înşeli prea tare. Ţi-o confirm eu: alături de odorul tău te aşteaptă clipe de excepție. Bebe va rescrie topul momentelor memorabile din viaţa ta, vei trăi episoade emoţionale de intensitate maximă, care bat de departe toate succesele carierei ori reuşitele din dormitor. Un pui de om, puiul tău, sădit în tine prin dragoste şi crescut acolo la adăpost de răutatea lumii, ajuns apoi în braţele tale prin miracolul naşterii este comoara cea mai de preţ. Ești tu, e fiinţa ta trecută prin nobilul proces de copy & paste special.

Până la apariţia lui ne conturăm în minte perfecţiunea în fel şi chip (presupun că faci şi tu acest exerciţiu mental): avem în cont un infinit de euro, semnăm la multinaţională contractul în care nu oferim nimic şi primim totul, în pat ne aşteaptă androidul cu soft scris de noi şi aşa mai departe. Ei bine, când apare bebe, primul lucru pe care-l face e să dărâme toate aceste mituri. Le dărâmă şi le înlocuieşte. Plus că dispare automat şi nevoia de a ne proiecta idealul în ficţiune. Nu mai trebuie să construim perfecţiunea în laboratorul imaginaţiei: aceasta e cât se poate de reală şi se află deja în braţele noastre!

            OK. Până aici e bine. Şi pe urmă? Îţi spun eu care-i problema: să nu cădem în capcană şi să ne extaziem ca fraierele în faţa beneficiilor, lăsând deoparte analiza costurilor, atât cash cât mai ales non-cash. Căci n-am făcut degeaba atâta amar de şcoală, e elementar: când îţi vine auditul pe cap nu se încântă la intrări. Verifică la greu ieşirile din sistem: creanţe blocate, imobilizări necorporale, pierderi din diferenţa de curs şi veşnicul cont-surpriză "alte cheltuieli". Deci, pe astea se focusează şi o minte organizată, cum avem noi. Cu bucuriile ne descurcăm cumva, niciodată n-am avut dificultăți în gestionarea succesului. Problemele sunt cele pentru care trebuie să fim pregătite, mai ales că în cazul copiilor situaţia e un pic mai delicată decât atunci când faci ciorbă. Cu bebe trebuie să-ţi iasă bine din prima, nu dai la canal eşecurile.

            Aşadar, nu vreau să-ţi umbresc clipa de glorie. Vei fi super-vedeta familiei (aproape ca şi până la naştere, dar cu un "super" în faţă), adulată, răsfăţată, vei avea impresia că în sfârşit ai convins Universul să se învârtă-n jurul tău. Trăieşte-ţi satisfacţia la maximum, dar fă-o pe fast-forward şi nu te obişnui cu acest statut, că-ţi va fi confiscat foarte curând de către copil. E bine să deschizi ochii de pe acum şi să accepţi faptul că intri la stăpân. Unul nemilos, căruia puţin îi pasă de tine, de liniştea şi nevoile tale.

            Îţi fac acum o şi dezvăluire în exclusivitate: dintr-un anumit punct de vedere vei vedea că bebeluşii sunt mai răi ca bărbaţii. Pe adulţi îi struneşti, îi manipulezi, dacă-ţi pui mintea cu ei îi duci exact unde vrei, dar bebeluşul e un dictator teribil. Cu el nu merge oricum. Tot ce ai învăţat în şcoală despre teoria motivaţiei, despre manipulare, tot ce ai experimentat în viaţă pe tema asta e nimic în comparație cu ce-ţi aduce barza. În pătuţul copilului vei descoperi că tot ce este legat de el - conceptele, problematica şi cazuistica - se multiplică la modul exponențial. De-aia-ţi povestesc aici experienţele mele, ca să ştii ce te aşteaptă. Să iei măsuri preventive, să-ţi dezvolţi încă de pe acum o strategie de acţiune.