4.6. mămica şi viaţa sexuală

            Cu cât creşte copilul mai mare, cu atât mai interesant devine acest capitol. Acum, mai ales, când au trecut deja şase luni de la naştere. Totuşi, mi-am propus să nu dezvolt subiectul prea mult şi
mă voi ţine de cuvânt. Am doar câteva considerente teoretice de punctat, pentru că veţi trăi cu siguranţă aceeaşi dilemă existenţială şi, dacă vă pot fi de folos, nu văd de ce n-aş face-o.

            Problema taţilor am lămurit-o mai devreme: uzaţi, stresaţi, obosiţi, sunt excluşi din ecuaţie, n-are rost să mai discutăm despre ei. Dacă nu v-aţi lămurit cum, vă mai vând un pont: separaţi-vă paturile sau, şi mai bine, părăsiţi dormitorul. Credeţi-mă, sunt atât de leneşi, că după câteva excursii nocturne până la paturile voastre se vor lecui, cu condiţia să facă drumul degeaba. Eventual să se şi lovească rău de mobilier pe întunericul din casă.

Eu, de exemplu, după ce am reuşit să evadez de lângă el - dormeam în altă cameră -, nu mergeam la culcare până nu schimbam poziţia fotoliilor din living. Câteodată trăgeam pe mijloc şi comoda TV, că ştiam că vine pe furiş, fără să aprindă luminile. Încerca să folosească elementul surpriză ca să n-am timp să-mi organizez defensiva... Ei bine, m-a ajutat mult faptul că era cu nervii şi ştiu că a renunţat după a cincea vânătaie şi o plasmă spartă.

N-aveam încotro, trebuia să-l descurajez cumva, că nu-nţelegea cu vorba bună. Povestea cu "nu m-am refăcut" nu mai ţinea, deşi-mi umplusem noptiera cu medicamente ca să fie clar că-s bolnavă şi încercam să mă vait credibil în fiecare seară. Scutirea de sex, pe care o obţinusem de la un prieten medic, n-avea nici aia efect. Iar texte de genul "sunt obosită" ori "mă doare capul" nu ţinuseră la el niciodată. Doar v-am spus, era un egoist, nu-i păsa de mine, de ce simt eu.

            Acuma, până vă găsiţi un partener pe măsură sunt sigură că veţi trece prin clipe de slăbiciune. Mi s-a întâmplat şi mie, şi nu doar o dată, dar vă sfătuiesc să fiţi tari, căci e spre binele vostru. Dacă le-aţi cedat taţilor o singură dată sunteţi terminate, nu mai scăpaţi de ei. Vor crede că vă pot face orice poftesc, exact ca înainte de naştere, şi vă va fi tot mai greu să vă eliberaţi de acest jug.

            Pentru momentele de criză avem resurse, găsim soluţii. Nu mă apuc să vă indic aici vreo cale de atins big O, optiunile sunt oricum limitate. V-am spus deja că o cadă cu hidromasaj conferă un plus de confort, că e la tine acasă. Mai sunt şi saloanele de specialitate, dar aici trebuie să fiţi foarte atente la cine vă oferă happy-end-ul şi în ce condiţii de vizibilitate. Pe de o parte s-au înmulţit paparazzii, dar trebuie să fiţi cu ochii şi după camerele video ascunse, să vă păziţi de înregistrările de amator postate pe you-tube.

Între noi fie vorba, în România s-a-mpuţit treaba rău de tot cu saloanele pentru doamnele din lumea bună. Întâi că e poliția cu ochii pe ele de parcă ne-ar face un lucru rău. Apoi, emigrează forţa de muncă pe rupte. Şi, exact ca-n celelalte domenii, pleacă cei mai buni, ne rămân ciurucurile. Nu în ultimul rând sunt loviturile din interior ale nesătulelor. Egomaniac bitches!

Parcă v-am spus eu de colega aia a mea NF. Aia de-am dus-o la un masaj la preferatul meu, să aibă şi ea un orgasm ca lumea şi să nu ne mai omoare la birou cu figurile ei de sfântă. Vă amintiţi de ea, a trebuit s-o păcălim că ar fi vorba de-o cură de slăbire prin masaj, că altfel nici nu venea... Ei bine, după ce-a ieşit năucită de pe mâna lui, ca să zic aşa, (băiatul ăla chiar era un natural born pleasurer), ce credeţi c-a făcut nebuna? Atât de mult îi plăcuse, că dimineaţă s-a dus glonţ înapoi, cică să cumpere firma! Arabul, că nu vinde, s-au şi certat, aşa că l-a adjudecat altfel p-ăla micu': l-a luat acasă! Întâi să-i lucreze cu ziua, apoi, când s-a obişnuit cu el, l-a luat de bărbat. Just like that! A băgat şi divorţ, că ăla doar nu era tâmpit să refuze. A asistat-o un avocat de la biroul bărbatului meu... Apoi au plecat la Viena, că prea "slăbiseră" toate fetele din grup cu bărbăţelul ei. Şi-a cerut transferul la filiala de-acolo şi l-a obţinut uşor, că la tras sfori se pricepea. Nu vă spun: când a început puştiul să trimită poze de acolo, să vadă colegii de acasă cât de bine o duce el, a pornit şi exodul. L-au urmat aproape toţi, într-o singură lună s-au dus dracului şi salonul, şi arabul, şi distracţia noastră de vineri...

(Ca să vedeţi totuşi cum se-ntoarce roata: după vreun an aflu că băiatul o părăseşte. Urma să se mute la Frankfurt, la şefa ei, o belgiancă la fel de grasă şi un pic mai bătrână. Dar şi mai darnică: asta chiar nu se uita la bani, alocaţia era triplă. Mutare tot aşa, prin căsătorie.

Pe belgiancă am sunat-o imediat, că ne ştim bine: te-ai prostit, femeie? Ce faci? Angajează-l pe persoană fizică şi-l plăteşti pe drepturi de autor, la bucată! Ascultaţi aici: cică el nu fusese de acord. Se şmecherise, al dracului. Ca să vezi cum se transmite ştiinţa pe cale orală: învăţase de la noi ce-nseamnă business. I-a trântit un trigasm gratis, ca sample, de a băgat-o-n boală, apoi i-a arătat inelarul stâng!... Dar nici ea nu era venită cu pluta. I-a trântit larândul ei nişte clauze beton în prenupţial, a râs cu notăriţa de s-au spart. Îi tot spuneau "ob-mann", iar prostul zâmbea fără să știe de ce, că documentul era în nemţeşte...)

            Deci, vorbeam despre momentele de criză. Sfătuită de prietene, multe dintre ele mămici cu experienţă în aşa ceva, eu am găsit mai convenabilă clasica mea jucărioară de suflet, căreia nişte băieţi isteţi i-au făcut upgrade la versiunea strap-on, portabilă, cu vibrație și pulsație. Când îl pui, trebuie doar să-l îndrepți spre tine, căci e pentru sufletul tău, nu al altora. După ce te obişnuieşti un pic şi nu te mai jenează curelele, te poţi duce cu ea oriunde, o porţi oricât (e waterproof) şi o foloseşti când ai chef pentru că, unu la mână, are telecomandă şi doi, e extrem de silenţioasă. (Scula asta-i genială, vă jur! E cel mai mare salt în revoluţia sexuală a femeii după descoperirea lui Herr Grafenberg, tatăl punctului G şi prietenul universal al doamnelor de pretutindeni!)

Nu vă repeziţi s-o comandaţi pe net până nu vă spun despre pericolul ascuns! Varianta asta de sex sintetic - sau cu E-uri, spuneţi-i cum vreţi - nu-i recomandabilă chiar în orice împrejurare. Ştiu că prezidam eu odată un meeting plictisitor de consiliu şi, dacă tot o aveam pe mine - o foloseam mai ales în trafic, să nu pierd degeaba ora aia de blocaj de la intrarea în oraş -, am pornit-o în joacă pe soft vibrating. Mi-am zis că e destul de fun aşa, la relanti, cât să-mi întreţină zâmbetul, şi că voi apuca eu s-o opresc înainte să mă-ntărâte cu adevărat. N-o să vă vină să credeţi ce s-a-ntâmplat: m-au lăsat bateriile de la telecomandă!

Recunosc, a fost cea mai mişto sedinţă ever, dar după o jumătate de oră mi s-a rupt filmul. Au chemat Salvarea, credeau că mor acolo când pe masă, când dedesubt. Un singur director din sală mă cunoştea foarte bine - era unul dintre cei aleşi, reuşise odată să mă aducă la acel nivel, chiar dacă pe căi nu tocmai ortodoxe - şi nu s-a panicat. Ştia exact ce mi se întâmplă, deşi nu-şi explica nici el cauza...

Deci, d-aia vă zic să fiţi atente! După incidentul ăsta, eu am ocolit tehnologia o vreme. Vorba aia: n-ai man-made, mergi pe hand-made, e mai safe.

            Până la urmă, fiecare se descurcă după posibilităţi şi după cum îi e norocul. Şi cred că aici mai contează şi firea omului. Că doar nu suntem toate născute pentru plăcere. Mai sunt și abateri de la normă. Am auzit de exemplu de mămici pentru care după naştere acest aspect a devenit neimportant. Cantitate & calitate neglijabilă în viaţa lor. Nefiind motivate, au eşuat înapoi în braţele soţilor. Pur şi simplu n-au vrut mai mult. Acuma, eu înţeleg să ţi se-ntâmple asta dacă te blestemă cineva de sex prost. Dar să te condamni singură la aşa ceva, să le acorzi tu de bunăvoie clauza de exclusivitate, mintea mea nu poate concepe. Nu le înţeleg şi nici n-am avut ocazia să cunosc îndeaproape un asemenea specimen, să-i pot pune şi eu nişte întrebări, să văd ce-i în mintea ei. Vă daţi seama că din grupul meu de mămici niciuna n-avea gândire d-asta prostească. Toate ştiau că monogamia e contra naturii şi practicau un pluralism sănătos. Cele norocoase, care aveam cu cine.

Norocul ăsta ţi-l mai faci şi cu mâna ta... Eu ţin minte că am găsit ceva pe gustul meu la a doua, a patra, a şasea încercare şamd. Ca un făcut, doar numerele cu soţ ieşeau câştigătoare, dar nu mă plâng. Zilele trecute chiar râdeam în sinea mea de nişte colege la birou: ele impare (şi, fie vorba între noi, vizibil afectate din cauza asta), eu cu un destin marcat de paritate...

Dau deoparte ceea nu-i de spus aici şi tot rămân cu nişte amintiri de share-uit. Unul dintre lectorii de la Iaşi, de exemplu, care era un dulce. Din cauza lui am ajuns să schimb şi structura colectivului profesoral: l-am trecut din zona operaţională în cea executivă, căci avea foarte multă treabă cu mine. Suferea de ulcer şi, coincidenţa dracului, îl apucau crampele fix când îmi era mie lumea mai dragă. Dar prin asta dădea o profunzime nebănuită expresiei "amor bolnav". Uşor inaccesibil din cauza distanţei, noroc că venea la şedinţele lunare, când stabileam titlurile... Sau mucosul ăla de-l luasem eu monitor de mers pentru fată, un country boy despre care cred că v-am mai spus. Mi-a ajuns în cătarea puştii din întâmplare, dar cum să nu-l pun la pământ? A fost injecţia mea cu tinereţe de câte ori mergeam să-i dau banii. Fresh meat, crescut în aer curat, cu mâncare bio, totul la el mirosea a zmeură... Sau invitatul ăla de la botezul fetei, parcă sârb, în orice caz vorbea o engleză cu accent slav. De multă vreme nu se mai întâmplase nimic frumos în viaţa mea, chiar îl meritam. Nu eram de nasul lui, dar ce să fac? Suntem şi noi oameni, alcătuite din carne şi sentimente...

            Să ne concentrăm un pic şi pe pregatirea necesară în această perioadă în aşteptarea aleşilor, că-i foarte importantă. Eu ţin minte că, după o absenţă de câteva luni, am lovit ca uraganul prin raioanele de lenjerie sexy şi m-am reabonat la câteva newsletter-uri ale site-urilor de profil. Nu-i momentul să mă psihanalizez, dar trebuie să remarc faptul că percepţia mea asupra componentei sexuale a vieţii a fost puternic influenţată de maternitate. S-a văzut încă de la primele achiziţii de ţinute sexy - uniforma mea de plăcere. Am virat clar spre seria baby-doll, pe care până atunci, sinceră să fiu, n-o mai încercasem. Valentino ştiu că mai avea nişte modele bestiale - romantice, feminine şi relaxate - din care eu mi-am luat doar capetele de serie. Am mai cumpărat câteva modele din colecţia "dolce vita red", din care merită să amintesc modelul Lolita, cu nişte imprimeuri geometrice foarte şic, şi Anastasia - sexy angel. Doamne, genial îmi stăteau...

Că veni vorba de uniforme: anul trecut, de onomastica mea, am încercat un costum de poliţistă. Foarte tari erau chipiul şi cătuşele cu blăniţă roz! Am zis că, dacă nu mai mult, merit şi eu de ziua mea măcar un extaz de rutină, easy come, easy go, să-mi meargă la inimă şi să trec mai departe. Trist e că nici măcar până-n anticamera plăcerii n-am ajuns. Nu vă spun cât m-am umplut de spume în noaptea aia...

Îmi venea perfect, eram super-sexy, in the mood, deci nu la mine era problema. Studentul pe care am vrut să-l probez era defect! Un party animal superb şi emo, care presta în cluburi ca free lancer al amorului. D-aia îl şi agăţasem. Pusesem ochii demult pe el şi, culmea, am aflat că lucra chiar la noi în firmă. Mi-a spus-o când am ajuns la hotel, cică era la technical support.

Deci, nu m-a recunoscut în club, nici în maşină, nici la recepţie, dar în cameră cu lumina aprinsă s-a blocat: "şase, Şefa!" am citit în ochii lui. Ceea ce eu numeam noroc el interpreta ca ghinion maxim şi a trecut instant pe "dumneavoastră". Am discutat raţional, i-am dat derogare pentru o noapte şi, un pic iritată, am zis să continuăm.

Nu vă spun: şi cu uniforma avea o problemă, că a tresărit violent când m-am prezentat în toată splendoarea. Nu ştiu ce dracu' ascundea în trecutul lui, dar s-a inhibat ca dracu'. Începusem deja să mă enervez. Băi, ţâcă, păi special pentru tine o port! Eşti emo, ce era să-mbrac ca să te stimulez, costum de scafandru?

OK. Nu vrei cu, hai să-ncercăm fără, deşi mă excita teribil când îl vedeam aşa speriat. Deci, i-am dansat până am rămas doar cu chipiul şi bastonul. (Mi-a prins bine şi mie, că mă încinsesem rău în plasticul ăla: transpirasem toată şi mă strângea ca dracu', îmi lăsase numai urme pe piele. Nu ştiu, zău, ce măsuri fac ăştia, că o luasem pe cea mai mare şi tot nu mă cuprindea...) El, şi mai speriat, nici gând să treacă la treabă! Mă, eşti prost? Ce facem noi aici?

Am scos din geantă artileria grea, crema revitalizantă, deşi n-o cumpărasem în niciun caz pentru puştime de 23 de ani. El: iarăşi nu. Cică era alergic la medicamente, se umplea de bube.

Tremuram toată de nervi. Bine, mă, eu te tratez ca pe-un rege! Îţi comand mâncare din club, nu te duc la McDrive, ca altele. Îţi fac cadou frumos (un ceas de 300 de euro, băieţii sunt topiţi după mecanismele de precizie). Sunt o doamnă cu tine, nu ca prietenele mele, să-ntreb pe faţă cât mă costă un low job. Deci, risipesc un tratament de cinci stele pentru ce? Să mă ţii tu ore în şir tensionată, să-mi zici că-ţi iubeşti prietena şi pe mine mă respecţi prea mult? Ce ai: blocaj psihic sau reavoinţă? Aşa nu poţi, aşa nu-ţi place, aşa nu vrei! Şi eu ce fac, rămân cu dureri de cap? Ia cântă, tată, la altă masă, că noi avem treabă! Next!

Costumul l-am aruncat, nu mă mai risc cu el, iar pe studenţaş, ce să spun, l-am iertat, nu l-am concediat cum merita. N-accept incompetenţa, dar măcar îmi făcusem imagine cu el: ne văzuse o prietenă când plecam din local şi a doua zi m-a felicitat... Însă tot l-am retrogradat la Marketing, să se-nveţe minte!

            Deci, achiziţiile de lenjerie sexy au fost foarte importante în devenirea mea ulterioară, le-am tratat cu toată seriozitatea. M-am dotat atunci pentru toate combinaţiile posibile. Cele mai multe erau potrivite pentru parteneri foarte tineri, dar aveam şi piese uşor retro, pentru d-ăştia mai copţi, spre 25-28 de ani. La croieli, iarăşi, aveam cu expunere maximă pe top sau bottom, în funcţie de gusturi. Paleta coloristică acoperea de la nuanţele electrice până la cele natur, pastelate. De accesorii ce să mai spun, că aveam un sertar întreg: cu mesaj rafinat, gen pandantivul cu scoică, dar şi simple, pentru parteneri mai din topor, aşa... Ce să vă spun, mă pregătisem să fiu perfectă pentru toate gusturile, căci nu ştii niciodată ce-ţi aduce soarta în pat. Aveam o garderobă de plăcere perfect adaptată la dualismul personalităţii mele: piese îndrăzneţe şi inocente, romantice, fluide prin croială şi totodată dominante prin culoare, îmi flatau trupul şi mă făceau să mă simt cu adevărat the boss la mine în dormitor.

Un alt upgrade preţios pentru viaţa mea sentimentală a fost piercingul genital. Iniţial m-am gândit că nu se cade să vorbim despre asemenea lucruri, dar prea e tare, nu mă pot abţine. Vă spun întâi că nu sunt expertă, să vă pot recomanda un tip anume. Probabil că fiecare e bun în felul său. Eu eu am ales un model cuminte şi, recunosc, au fost momente în care mi-a părut rău că nu puteam etala ceva mai îndrăzneţ. Dar am trăit şi clipe minunate, în care mă felicitam pentru achiziţie. Un puşti de la noi din cartier, pe care-l chemam eu să ne tundă iarba când eram singură acasă, s-a dovedit a fi deţinătorul perechii ideale pentru accesoriul meu. Avea tot unul d-ăla banal, pubian, şi ţin minte că le zdrăngăneam pân' le lua dracu. Muzică divină, doamnelor... După o vară fierbinte, în care tăiasem iarba până la rădăcină, m-am dus cu al meu înapoi la furnizor şi mi l-a schimbat în garanţie, că se tocise rău pe-o parte...

            Acum, haideţi să tragem linie şi să adunăm. Ne-nvârtim în acelaşi mediu, cam ştim cu ce se mănâncă bărbaţii din jurul nostru. Şi ne lovim de aceeaşi problemă: aproape toţi suferă de autism emoţional, sunt insensibili la orice truc am încerca. Degeaba îţi tot aranjezi părul, fluturi din gene, faci risipă de cochetării provocatoare. Degeaba ţipă după un pic de atenţie fiecare centimetru rotund din trupul tău, pe ăştia nu-i scoţi din ale lor: carieră, bani, fotbal & opţionalele maşinii. Parcă ai juca tenis la perete: trimiţi SOS-ul disponibilităţii şi ei sunt tot timpul în zonă fără semnal. Aşadar, merită să ne întrebăm: dau roade aceste achiziţii, sunt investiţii profitabile sau ne pierdem vremea? Ei bine, da! Cam asta-i cheia către sufletul lor. Credeţi-mă, că mă pricep.

Ca să fiu sinceră până la capăt, poţi purta şi mama lenjeriei sexy: dacă e să se aleagă praful, se alege oricum. Eu asociez şi acum un model de lenjerie cu eşecul, dar nu e vina ei. Şi nici a mea...

Să vedeţi: aveam întâlnire la Paris cu un tip super din Barcelona, senior-partner la firma de avocatură care ne apăra interesele în nordul Africii. Nu mai ştiu al câtelea mascul al meu după naştere, dar sigur era de tipul 2n+1, cu nÎN (adică natural impar - pentru francofone). Ei bine, cu el speram să rup blestemul acestor numere. Era la vreo 38 de ani, dar încă se ţinea foarte bine omul. Îmi provocase frisoane la un târg de aplicaţii de management, când îşi dăduse jos sacoul şi-i văzusem conformaţia atletică pusă perfect în valoare de cămaşa mulată. Apoi ne-am cunoscut la prânzul oficial şi ne-am plăcut tare. Eram amândoi pe fugă, dar am convenit ca următoarea noastră întâlnire să fie private. Nu vă spun cum arăta: meridional focos, ochi negri cu o uitătură sălbatică, ca Banderas când e supărat, dar şi încărcată de promisiuni fierbinţi, a la Clooney îndrăgostit. Tuns scurt, barbişon sexy şi trup de toreador. Văzusem eu că-i mai nebunatic din fire - m-a curtat de exemplu până şi-n rapoartele oficiale trimise la birou -, şi mi-am zis să-l provoc la rândul meu cu ceva: când am plecat spre locul faptei mi-am pus în bagaj un set de lenjerie comestibilă...

Nu vă spun că am purtat-o vreo 15 ore până să apuce el să vină. Întârzia, dar mă tot suna şi-mi şoptea cu voce tandră, misterioasă: perdoneme, bonita, a apărut ceva la dosar şi-am pierdut avionul, dar cu următorul zbor spre tine... M-aş fi schimbat, normal, dar ştiţi cum e lenjeria asta: greu de pus, imposibil de scos, că se rupe. Şi nici n-aveam alta de schimb. În orice caz, când am reuşit să ne vedem şi m-am prezentat cu surpriza pe mine, mi-am dat seama că nu calculasem corect: a băgat-o pe aia cu dieta. Cică "sugar free n-ai?".

Porcul! D-aia ţinusem eu mizeria aia pe mine până se sleise toată, ca să-mi facă el figuri! Mi-am scos pârleala altfel, ce să fac...

            Ce-aş mai putea adăuga la capitolul pregătiri pentru plăcere maximă? Hai să vă spun despre un ultim truc la care am apelat eu, deşi e cu utilizare limitată. Veţi înţelege imediat de ce. Când am considerat că sunt gata să-mi caut fericirea, mi-am făcut nişte cărţi de vizită mai deosebite, numai pentru posibili parteneri romantici. Mi-am comandat şi un număr special de mobil, unul cu 90.60.90 în coadă, să fie clar cine sunt şi să-l poată ţine minte omul oricât de puţin creier ar avea. M-a costat o groază de bani şi, nu vreau să vă mint, n-am spart piaţa cu el. Dar ceva-ceva tot s-a mişcat în patul meu. În momentul de faţă am renunţat, dar v-am spus despre asta ca să vă arăt cât eram eu pe atunci de hotărâtă să-mi împlinesc viaţa, să-mi găsesc fericirea. Am căutat-o prin toate mijloacele şi, credeţi-mă, am găsit-o! Veți afla la timpul potrivit.