Când îngeraşul împlineşte vârsta de 3 luni, o mămică adevărată
începe să lucreze foarte serios la planul de viaţă al acestuia. Dacă până acum
doar l-a gândit, a venit vremea faptelor. Pentru un ochi neavizat
poate părea prematur, dar nu-i aşa. Tu eşti managerul de proiect, de tine depinde reuşita sa în viaţă. Asta face orice mamă întreagă la minte: stabileşte un main target, trasează linia directoare, identifică şi etapizează obiectivele prioritare, plus că planifică detaliat toţi paşii pe care urmează să-i facă bebe. Bottom line, îi elaborează strategia de succes. Problema aici nu este cu resursele, ci cu direcţionarea acestora spre eficienţă maximă.
poate părea prematur, dar nu-i aşa. Tu eşti managerul de proiect, de tine depinde reuşita sa în viaţă. Asta face orice mamă întreagă la minte: stabileşte un main target, trasează linia directoare, identifică şi etapizează obiectivele prioritare, plus că planifică detaliat toţi paşii pe care urmează să-i facă bebe. Bottom line, îi elaborează strategia de succes. Problema aici nu este cu resursele, ci cu direcţionarea acestora spre eficienţă maximă.
Ca o paranteză, vă avertizez din nou asupra taţilor: să
nu vă aşteptaţi la vreun ajutor din partea lor. Bărbatul meu făcea ca trenul
când încercam să aduc în discuţie viitorul copilului. De exemplu, când am ales pentru
fată un liceu din Bruxelles, centrul decizional al Europei, am făcut greşeala
să-i spun. Am zis şi eu să ne consultăm, că doar era şi fata lui. Ce credeţi că
mi-a răspuns? Să o dau dracului de şcoală din inima UE, mai bine vorbesc cu mama, că tocma-i
spusese la telefon că puiul avea viermi intestinali, făcuse nişte megacearcăne
ca o pupăză de club şi slăbise aproape o jumătate de kilogram într-o săptămână...
Eu făceam planuri de învăţământ şi el îmi pomenea de limbrici sau oxiuri, că nu
era clar ce are... Păi, ce amestec aveam eu în asta? Ce-mi zicea mie? Să cheme
Salvarea!... Am şi pus mâna pe telefon să-i zic câteva de dulce mamei mele, dar
şi bonei pe care o angajase. Chiar nu erau capabile de nimic? Dă-o dracului de
treabă! După câte făceam pentru copil, mai trebuia să le port şi lor grija?
Ca o ultimă paranteză, vă mai
avetizez asupra unui aspect esenţial: nu vă bazaţi prea tare nici pe copii! Vorba
aia, ce ştie un copilaş ce-i bun pentru el? Cum să vă spun ca să înţelegeţi ce
probleme am eu: fata mea, chiar şi acum, când mai are un pic şi merge la
şcoală, tot majoretă vrea să se facă. Sau veterinar, că se uită mult şi la
Animal Planet. La finanţe-bănci nu se gândeşte deloc. Păi, stai, fata mea, că
nu e aşa cum crezi tu! Viaţa nu-i ca-n filmele alea la care te uiţi tu non-stop!
Sau, în cazul ălora cu părinţi depăşiţi, care nu pun şi ei măcar o plasmă în
dormitorul copilului, ca-n cărţi! Întreabă-mă pe mine şi-ţi spun eu ce e
important pentru tine, la ce să visezi în viaţă, ce ai de făcut!... În sfârşit,
nu vreau să sar direct la problemele copiilor de 6 ani, că abia am ajuns la 3
luni. Ne întoarcem aşadar la această vârstă.